Gânduri despre profesor... - Bogdan Ioana / Șerb Alexandra

Profesorul...

                                                                                  de Bogdan Andreea Ioana

Un arbore plin cu fructele înțelepciunii, un greiere ce-ți cântă chiar și iarna doina educației, un geniu-nalt și mare!

Doar un cuvânt îl descrie în adevăratul sens al cuvântului. Vă las să-l descoperiți pe parcursul acestui eseu despre profesor...

Profesorul, părintele educației, alfabetul cunoașterii sau zidul ce desparte cunoașterea de spirala prostiei, oricum ai vrea să spui, tot un împărat al imperiului literaturii, cifrelor sau istoriei este. Amicul ce-ți luminează fiecare zi, amicul ce te acoperă atunci când o boacănă mică vei face, un geniu mare al deșteptării tale. O dalbă stea ce-ți luminează drumul spre reușită, un izvor al înțelepciunii și al încrederii. Un al doilea părinte...Acum, deși îți dorești să termini clasa a VIII-a, vei vedea că neagra durere a dorului îți va împacheta sufletul. Profesorul dispare, iar măreața și falnica sa umbră va păzi alți copii, iar tu vei plânge, vei suspina, vei regreta anii de gimnazială când zeul înțelepciunii te îndemna să înveți, să asculți, să privești spre câmpul educației.

Vei privi pe fereastră, la începutul liceului, cum se scutură copacii de toamnă și de vânt și se bat încet în ramuri, îngânând glasurile acelea ce răsunau când clopoțelul suna, spunând să treci în clasă, iar ele se vor stinge, iar profesorul s-a dus cu anii. El, geniul înalt și mare, o ramură a înțelepciunii ți-a îngropat asupra ochilor tăi, dar nu ți-a păsat, ai rupt-o în bucăți și asupra ei nu au căzut ai ochilor tăi stropi, dar acum regreți. Dar timpul e de nisip, iar mintea ți-e seacă, gândul neted și pustiul arde-n inima ta beată. Visuri trecute, uscate flori, acum profesorul, geniul înalt și mare, dispare din inima ta beată de jale. Îți amintești predicile de viață ce ți le spunea, cununa ce pe fruntea ta o mângâia și izgonea notele proaste ce îți murdărea carnetul. Acum îți vei târî soarta, ca un vultur ce își cară aripa frântă, fără profesor. Vei fi singur. Dar stai!...Amintirile îți vor rămâne... Cum profesorul îți apărea printre valuri ca a navei velă, printre nouri ca galbena stea, cum îți spunea că în drum spre stele trebuie să te folosești de scara pe care el o șlefuiește și cum peste arbori uscați, luna blândă tot răsare.

Acum amintirile încearcă să te cheme pe un drum lung și cunoscut ce adăpostește uși din vreme-n vreme. De-acum nu îl vei mai vedea pe acel geniu înalt și mare, căci mii de lacrimi de durere vor apărea în sufletu-ți trist. Îl vei aștepta-n prag și nu va veni, cu inima ta îi vei cere să-ți explice din nou, dar profesorul a dispărut precum Luceafărul ziua. Despărțirea asta de al doilea părinte este un lung prilej pentru durere, dar el cu ochii îngropați în lacrimi, te va calma...

Sper că după aceste rânduri ce au o semnificație aparte, ai găsit cuvântul care-l descrie perfect...

Profesorul

                                                                                                         de Șerb Alexandra

Zilele noastre...

Din ce în ce, tot mai mulți elevi găsesc profesorul ca o persoană rea, ce le vrea doar răul. Adevărul e că nici unii dintre profesori nu sunt tocmai cum ar trebui să fie...

Dar cu toate astea, profesorul este una dintre cele mai importante embleme ale școlii. Fără ei, nu am putea ajunge cineva. Îi putem considera una dintre minunile lumii.

Munca depusă de un profesor...

Să fii profesor, nu este atât de simplu! Necesită multă răbdare, dar nu vii pur și simplu să vizitezi copiii, să le spui trei cuvinte și să pleci. Ei nu sunt aleși de cineva să vină pe capul tău. Sunt oameni, au probleme personale și multe alte lucruri de făcut, dar cu toate astea, ei își ocupă timpul liber, preocupându-se de școală, pentru că atunci când au ales ce vor face în viață s-au gândit la tine, la faptul că îți va preda și va face un bine pentru tine.

Un profesor depune mari eforturi, în primul rând, în loc să facă ceva mai bun, se gândește că te-ar putea ajuta, explicându-ți din nou ceea ce a predat, pentru că se gândește la viitorul tău.

Nu! Profesorul nu e fericit când îți dă o notă proastă. Poate nu ai observat, dar în momentul în care ai luat acea notă mică, el te va sili să înveți, va munci să te facă să înțelegi.

La finalul anului, când tu ai excelat și ai rezultate foarte bune, e fericit, exact așa cum ești și tu. E acel moment în care te privește și zâmbește, pentru că e mândru de tine, de faptul că munca nu a fost în zadar, și își aduce aminte de ce e profesor.