După mai mulți ani în care pașii spre îndeplinirea acestei
dorințe au fost „mărunțiți” de atitudinea marilor puteri ale Europei, aceasta a
devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la
transformarea „României” de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima
dată câteva elemente occidentale în viața românilor.
Marele merit al lui Cuza a fost că a
reușit să aducă recunoașterea internațională a Unirii Principatelor Române și,
prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român modern.
Noua țară a început să se numească România abia după abdicarea lui Cuza, din
anul 1866, când a fost redactată prima constituție.
După 160 de ani de când s-au întâmplat
toate acestea, ziua de 24 ianuarie ne face din nou să retrăim, cel puțin la
nivel de poveste, acești câțiva pași făcuți de strămoșii noștri pentru tot ce
înseamnă astăzi România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu