La mulţi ani, Coane Iancule!
Ești încă actual, așa că trăiești în
continuare printre noi!
Potrivit celor cunoscute, data
naşterii lui Ion Luca Caragiale (1852-1912) este sărbătorită la data de
30 ianuarie, dar pe certificatul de naştere e trecut că s-a născut pe 1
februarie 1852. Acesta s-a născut la Haimanale, județul Prahova.
În
ceea ce privește data naşterii lui Ion Luca Caragiale au fost vehiculate mai
multe date: „în noaptea de 29 spre 30 ianuarie” sau „în zorii zilei de 30
ianuarie” (Şerban Cioculescu), bazate pe amintirile lui Caragiale. Certificatul
de botez, descoperit în anii 1970 la Arhivele Statului, menţionează: „La întâi
ale lunii lui februarie anul o mie opt sute cincizeci şi doi au născut
Iecaterina cu legiuitul dumisale soţ a nume Dl Luca Caragiali.”
Ion
Luca Caragiale este, alături de Mihai Eminescu și Ion Creangă, unul dintre cei
mai mari scriitori români. În opera sa, Caragiale urmărește, ca un scriitor
clasic, ambiția și orgoliul unei lumi care trăiește într-un moment favorabil
afirmării. El ilustrează, magistral, specificul și mecanismele parvenirii.
I.L. Caragiale este considerat, până astăzi,
cel mai mare dramaturg al literaturii române. El oferă, prin întreaga sa operă,
o imagine complexă asupra societății românești din secolul al XlX-lea, care
capătă valoare eternă și este de o actualitate vie prin surprinderea datelor
esențiale pentru spiritul romanesc.
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie
1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dîmboviţa, d.
9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor,
director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă.
Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai
importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române
post-mortem. S-a născut
în ziua de 1 februarie 1852, în satul Haimanale, care-i poartă astăzi numele,
fiind primul născut al lui Luca Caragiale și al Ecaterinei. Atras de
teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cîntăreața Caloropulos, de
care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică
cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele
studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la
Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele
primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești.
În 1870 a fost nevoit să abandoneze
proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luîndu-și cu
seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. L-a cunoscut
pe Eminescu cînd tînărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în
trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul
Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. În august
1877, la izbucnirea Războiului de Independență, a fost conducător al ziarului Națiunea
română.
I.L. Caragiale a fost, printre altele, și
director al Teatrului Național din București.
De la
debutul său în dramaturgie (1879) și pînă în 1892, Caragiale s-a bucurat de
sprijinul Junimii, deși în întregul proces de afirmare a
scriitorului, Junimea însăși a fost, până prin 1884 - 1885, ținta atacurilor
concentrate ale adversarilor ei. Se poate afirma că destule dintre
adversitățile îndreptate împotriva lui Caragiale se datorează și calității sale
de junimist și de redactor la conservator-junimistul ziar Timpul (1878
- 1881). Prima piesă a dramaturgului, O noapte furtunoasă, bine
primită de Junimea și publicată în Convorbiri literare (1879),
unde vor apărea de altfel toate piesele sale, a beneficiat, la premieră, de
atacuri deloc neglijabile.
După trei ani de colaborare, Caragiale
s-a retras în iulie 1881 de la Timpul, dar Comitetul Teatrului
Național de la Iași, prezidat de Iacob Negruzzi, îl numește director de scenă,
post pe care dramaturgul l-a refuzat. A participat frecvent la ședințele Junimii, iar
la întîlnirea din martie 1884, în prezența lui Alecsandri, și-a mărturisit
preferința pentru poeziile lui Eminescu. La 6 octombrie a citit la
aniversarea Junimii, la Iași, O scrisoare pierdută,
reprezentată la 13 noiembrie, în prezența reginei, cu un mare succes.
În 1889, anul morții poetului Mihai
Eminescu, Caragiale a publicat articolul în Nirvana. În 1890 a fost
profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe.
În acelaşi an s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete.
În acelaşi an s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete.
În ianuarie
1893, retras din ziaristică de la sfârșitul anului 1889, Caragiale a înființat
revista umoristică Moftul român, subintitulată polemic “Revista
spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia
Traiană”. Începînd cu numărul 11, revista a devenit ilustrată, publicînd
caricaturi, iar prin publicarea unora dintre cele mai valoroase schițe
caragialiene, Moftul român s-a dovedit și un organ literar.
Caragiale
s-a bucurat de recunoașterea operei sale pe perioada vieții sale, însă a fost
și criticat și desconsiderat. După moartea sa, a început să fie recunoscut
pentru importanța sa în dramaturgia românească. După moartea sa, piesele sale
au fost jucate și au devenit relevante în perioada regimului communist.
Deși Caragiale a scris doar nouă piese, el este cel
mai bun dramaturg român prin faptul că a reflectat cel mai bine realitățile,
limbajul și comportamentul românilor. Opera sa a influențat și pe alți
dramaturgi, cum ar fi Eugen Ionesco.
În zorii zilei de 9 iunie 1912,
Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin, din cartierul Schöneberg,
bolnav fiind de arterioscleroză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu