Cu ocazia împlinirii a
172 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, simbol al spiritualității și al
culturii noastre și, în același timp, sărbătorind „Ziua Culturii Naționale”,
elevii de la Școala Gimnazială „Nicolae Vlad” Pucheni l-au omagiat pe poet
printr-o serie de activități. Astfel, scopul acestora a fost de a evoca
personalitatea poetului național și de a aduce în prim-plan frânturi din opera
și activitatea literară a scriitorului, precum și recitarea unor poezii
cunoscute ale acestuia. Elevii participanți au dovedit prin aceste activități
desfășurate că știu să respecte valorile culturale, care reprezintă pentru ei
un model demn de urmat.
De ce a fost aleasă ziua
lui Eminescu drept zi a Culturii Naţionale? Poate pentru că Mihai Eminescu
reprezintă ”omul deplin al culturii româneşti”, potrivit lui Constantin Noica.
Criticul literar Titu Maiorescu, mentorul ”Junimii”, spunea despre marele poet:
”Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul
al XX-lea sub auspiciile geniului lui şi forma limbei naţionale, care şi-a
găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul
de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veşmântului cugetării româneşti.”
”Pentru a fi oneşti şi
autentici, când vorbim despre Eminescu, trebuie mai întâi să-l recitim. (…) Un
student român la Viena şi Berlin, care ştia germana şi franceza, voia să
absoarbă istoria religiilor, astronomie, filosofie, fizică, etnopsihologie,
geopolitică, să facă simultan metafizică şi gazetărie angajată. Un suflet
romantic dedat armoniei universale, dar pe care malaxorul politicianismului
valah l-a spulberat întru nimicnicia firii sale. Ce lecţie mai sublimă şi mai
tristă, totodată, de românitate se poate închipui?”, spunea criticul literar
Dan C. Mihăilescu, într-un portret inedit făcut lui Eminescu.
Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie
1850. Este al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici,
provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi
Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece
copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi,
într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura.
Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu ("Fiind
băiat…” sau "O, rămîi").
Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la
Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al cinci-lea din 82 de elevi după
care face 2 clase de gimnaziu. Părăseşte şcoala în 1863, revine ca privatist în
1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse
instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa
Tardini-Vlădicescu.
1866 este anul primelor manifestări literare ale lui
Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii
scot o broşură, "Lăcrămioarele invăţăceilor gimnazişti” , în care
apare şi poezia "La mormîntul lui Aron Pumnul” semnată M.Eminovici.
La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista "Familia”,
din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-aş avea”. Iosif Vulcan
îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai tîrziu, şi de
alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în "Familia”
încă 5 poezii.
Din 1866 pînă în 1869, pribegeşte pe traseul
Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti. De fapt, sunt ani de cunoaştere prin
contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor
româneşti. A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi realizează
proiectul. Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali apoi
sufleor şi copist la Teatrul Naţional unde îl cunoaşte pe I.L.Caragiale.
Continuă să publice în "Familia", scrie poezii, drame (Mira),
fragmente de roman ,"Geniu pustiu”, rămase în manuscris; face
traduceri din germană.
Între 1869 şi 1862 este student la Viena. Urmează
ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi
cursuri de la alte facultăţi. Activează în rîndul societăţilor studenţeşti, se
împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle; începe
colaborarea la "Convorbiri Literare”; debutează ca publicist în
ziarul "Albina” din Pesta.
Între 1872 şi 1874 este student la Berlin. Junimea îi
acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu
regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene.
În anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte
puţin sau practic deloc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu